Data publicării: 17 septembrie 2025

Am încercat să prind această țintă din București, care excelează cu cerul său deosebit de ostil cu astrofotografii. Grație setup-ului meu modificat de curând, trecând de la astrofotografia color la cea monocromă am reușit să o surprind în mai multe nopți consecutive.

Filtrele SHO de la Baader și-au îndeplinit misiunea, disecând lumina nebuloasei și organizând fotonii pe categorii: Hidrogen Alfa, Oxiden III și Sulf II. Curiozitatea m-a determinat să o procesez și în faze intermediare, când aveam 40 de minute, două ore, trei ore și în final mai mult de cinci ore timp de integrare. Prelucrarea am efectuat-o în Pixinsight urmând aceeași procedură de fiecare dată, deosebirile fiind la pasul de Curves Transformation. M-a uimit frumusețea și polivalența fotografică a acestei ținte. Da, hidrogenul ionizat este majoritar dar și tonurile ionilor de oxigen și sulf merită să fie evidențiate.

Nebuloasa, recunoscută și ca SH2-157, este o zonă în care găsim preponderent hidrogen ionizat. Nu e de mirare, ea fiind o nebuloasă de emisie. Radiațiile puternice și vânturile stelare generate de stelele tinere dau forma distinctă apropiată de profilul unui clește de homar. Dacă mai aveam și o nebuloasă numită Champagne în zonă festinul celest era desăvârșit. În apropiere este doar un început, o nebuloasă numită Bubble.

O găsim pe cer dacă orientăm setupul astronomic spre constelația Cassiopeia. De fapt ea este în partea nordică a constelației Cassiopeia și extremitatea constelației Cepheus. Se află la o distanță estimată la 8.000-11.000 ani lumină și are o magnitudine relativă mare ceea ce face inutilă încercarea de a o vedea cu ochiul prin telescop.

Ce nu înțeleg este de ce această țintă cosmică nu este la fel de populară ca altele. Sunt puține reprezentări ale ei și pentru acest motiv am ales să public pe astrobin.com două expuneri. Poate în final va primi și ea atenția cuvenită.

THE LOBSTER CLAW an interesting emission nebula

I tried to capture this target from Bucharest, a city that excels with its sky that is particularly hostile to astrophotographers. Thanks to my recently modified setup, switching from color to monochrome astrophotography, I managed to capture it over several consecutive nights.

The Baader SHO filters fulfilled their mission, dissecting the light of the nebula and organizing the photons into categories: Hydrogen Alpha, Oxygen III, and Sulfur II. Curiosity led me to process it in intermediate stages as well, when I had 40 minutes, two hours, three hours, and finally more than five hours of integration time. I performed the processing in PixInsight following the same procedure each time, with the differences occurring in the Curves Transformation step. I was amazed by the beauty and photographic versatility of this target. Yes, ionized hydrogen is the majority, but the tones of the oxygen and sulfur ions also deserve to be highlighted.

The nebula, also known as SH2-157, is an area where we find predominantly ionized hydrogen. This is no surprise, as it is an emission nebula. The powerful radiation and stellar winds generated by young stars give it its distinct shape, reminiscent of a lobster’s claw. If I also had a nebula called Champagne in the area, the celestial feast would have been complete. Nearby there is only a beginning, a nebula called the Bubble.
We can find it in the sky if we point our astronomical setup towards the constellation Cassiopeia. In fact, it is in the northern part of the constellation Cassiopeia and the extremity of the constellation Cepheus. It is located at an estimated distance of 8,000-11,000 light-years and has a relatively high magnitude, which makes attempts to see it with the eye through a telescope futile.

What I don’t understand is why this cosmic target isn’t as popular as others. There are few representations of it, and for this reason, I chose to publish two exposures on astrobin.com. Perhaps it will finally get the attention it deserves.

Autor text și foto: Razvan Orbu, Astroclubul București, România