Data publicării: 14 Ianuarie 2026

Săptămâna trecută (joi 8 ianuarie 2026) am desfășurat a treia lecție din modulul 2 al cursului de astronomie, dedicat participanților cu nivel mediu – avansat, cu tema: Fotografierea Soarelui.

Cursul este organizat în parteneriat cu Universitatea din București, Facultatea de Biologie Universitatea Bucuresti și Institutul de Cercetare al Universității din București.

Evenimentul a avut loc în amfiteatrul D. Voinov al Facultății de Biologie din cadrul Universității din București.

Am început cu câteva noțiuni teoretice despre atmosfera solară și principalele componente ale acesteia: fotosfera, cromosfera și coroana, menționând diversele fenomene care se pot fotografia: granulele de plasmă (celulele de convecție), regiunile active și petele solare mai întunecate, faculele pe fotosferă și spiculele, protuberanțele, filamentele și nu în ultimul rând erupțiile solare pe cromosferă.

Nu am uitat să avertizăm cursanții că sunt esențiale filtrele speciale care rețin mare parte din lumina puternică emisă de către Soare, inclusiv undele ultraviolete și infraroșii, iar ca regulă generală nu privim Soarele direct prin telescop fără filtre solare adecvate, efectul fiind orbirea permanentă.

Am continuat cu fotografierea eclipselor de Soare cu tehnici și echipamente specifice, în timpul fazei de totalitate (la eclipsa totală de Soare) dar și înainte sau imediat după ieșirea din faza de totalitate, cu capturarea unor fenomene magnifice: coroana extinzându-se la milioane de km, protuberanțele roșiatice și ”mărgelele lui Baily” sau ”inelul cu diamant”.

Am discutat și despre fotografierea tranzitului planetelor interioare (Mercur sau Venus) peste discul Soarelui, evenimente care din păcate vor mai avea loc în anul 2032 pentru Mercur și în anul 2117 pentru Venus.

Pentru fotografierea fotosferei prin telescop în lumina vizibilă am exemplificat cu folosirea filtrelor mylar și a prismelor Herschel ce includ filtre cum ar fi: filtre solar continuum, filtre ND (neutral density), filtre polarizatoare , filtre de blocare UV/IR și/sau capcane ceramice pentru disiparea energiei solare.

Pentru fotografierea emisiilor cromosferei în lungimea de undă a Hidrogenului ionizat (Hidrogen-alpha) am exemplificat cu refractoarele speciale pentru cromosferă cum ar fi Lunt și Coronado, dotate cu filtre ERF pentru disiparea energiei solare și etaloane (interferometre Fabry-Perot) sau folosirea unui etalon de sine stătător precum Daystar Quark Chromosphere ce se poate atașa la un refractor obișnuit, transformându-l în lunetă solară.

La final am exemplificat o captură de imagini cu un software precum SharpCap sau Fire Capture, urmat de stacking și procesare în software cum ar fi Autostakkert și Adobe Photoshop, pentru obținerea unor imagini minunate cu steaua cea mai apropiată de planeta noastră.

Lector: Cristian Stancu, Astroclubul București, România