Data publicării: 18 ianuarie 2026

Joi 15 ianuarie 2026 am desfășurat o nouă lecție a cursului de astronomie, intitulată „Introducere în fotometrie – stele variabile” și dedicată participanților cu nivel mediu-avansat.

Cursul este organizat în parteneriat cu Universitatea din București, Facultatea de Biologie Universitatea Bucuresti și Institutul de Cercetare al Universității din București (ICUB).

În prima parte a lecției cursanții au învățat despre acest interesant domeniu al astronomiei care se ocupă cu măsurarea intensității luminii provenită de la obiectele de pe bolta cerească și despre determinarea proprietăților obiectelor cerești folosind fotometria în domeniul optic.

Am discutat despre variația strălucirii (magnitudine, flux, intensitate) unui obiect în raport cu timpul – curba de lumină, variația spațială a strălucirii precum și variația acesteia în raport cu banda spectrală, folosirea unor sisteme de filtre cum ar fi filtrele Johnson-Cousins și Sloan și a unor camere dedicate CCD sau CMOS care transformă lumina (fotonii) captată pe senzor ca un semnal electric care apoi este procesat într-o imagine digitală.

Am introdus termeni specifici în studiile fotometrice, precum: PSF – Point Spread Function – funcția de împrăștiere a punctului, care descrie modul în care lumina unei stele (care este practic o sursă punctiformă) este distorsionată de optica telescopului și de turbulențele atmosferice (seeing), sau SNR – Signal to Noise Ratio – raportul semnal-zgomot, cum mărim acest raport și cum obținem timpul optim de expunere, precum și fotometria diferențială/relativă, adică măsurarea strălucirii unei stele (flux sau magnitudine) în funcție de alte stele numite stele de comparație.

În partea a doua a lecției cursanții au pășit în fascinanta lume a stelelor variabile, unde am povestit despre: ce sunt stelele variabile și clasificarea acestora, caracteristicile principale, elementele unui ciclu de variație, exemple de stele variabile intrinseci: stelele pulsante precum cefeidele, variabilele cu perioadă lungă de tipul Mira Ceti, variabilele eruptive, etc. sau variabilele extrinseci cum ar fi stelele binare cu eclipsă de tipul stelelor Algol (detașate), Beta Lyrae (semi-detașate) sau W Ursae Majoris (stele binare în contact).

La final am exemplificat practic obținerea curbei de lumină a unei stele variabile, procesând într-un software specializat imaginile obținute printr-un telescop al Astroclubului București cu o cameră de filmat dedicată și comunicarea datelor către organizația internațională AAVSO – American Association for Variable Stars Observers, care centralizează datele despre stelele variabile și le pune la dispoziția astronomilor profesioniști și amatori din toată lumea.

Lectori: Marcel Popescu și Cristian Suciu, Astroclubul București, România