Data publicării 11 Martie 2024

Exoplanetele sunt planete care se află în afara sistemului nostru solar și care pot orbita stele sau alte obiecte cerești, inclusiv unele mai exotice cum ar fi pulsarii. Bazele de date oficiale accesibile online înregistrează 5648 de exoplanete descoperite conform website-ului https://exoplanet.eu/ (accesat în data de 9 martie 2024). Majoritatea se află în galaxia noastră, dar au fost descoperite și exoplanete care orbitează stele din alte galaxii.

Prima exoplanetă a fost descoperită în anul 1992 cu ajutorul radiotelescopului de la Arecibo de către Aleksander Wolszczan și Dale Frail. Aceasta orbitează în jurul pulsarului PSR 1257+12 din constelația Fecioara. Totuși, momentul care a consacrat domeniul de studiu al exoplanetelor în astronomie a fost detecția în anul 1995, de la Observatorul Haute-Provence din Franța, a primei exoplanete care orbitează o stea (51 Pegasi) din secvența principală, de către Michel Mayor și Didier Queloz. Această descoperire a deschis noi perspective în planetologie și a fost distinsă în anul 2019 cu premiul Nobel în Fizică pentru “contribuții la înțelegerea locului planetei Pământ în Cosmos”. De atunci și până astăzi aproape 5500 de exoplanete au fost descoperite iar patru telescoape spațiale au fost lansate și dedicate studiului lor și anume misiunile CoRoT, Kepler, TESS și CHEOPS.

Grafic rezultat în urma analizei fotometrice a tranzitului exoplanetei GJ436b

Tranzitul a durat aproximativ 60 de minute

În grafic se observă că în timpul tranzitului steaua gazdă Gliese 436 și-a redus strălucirea aparentă cu câteva milimagnitudini

Observațiile au fost raportate în baza de date Exoplanet Transit Database

http://var2.astro.cz/tresca/transit-detail.php?id=1707561860&lang=en

În noaptea de 31 ianuarie 2024 am efectuat observații pentru urmărirea tranzitului exoplanetei GJ436b. Această planetă se află la 32 ani lumină în constelația Leul, este o planetă gazoasă de tip asemănătoare lui Neptun și orbitează în jurul stelei gazdă Gliese 436 (o stea pitică roșie de clasă M) cu o perioadă de 2,64 zile, la o distanță medie de 4,3 milioane de kilometri (prin comparație, Mercur orbitează Soarele cu o perioadă de 87 de zile, la o distanță medie de 57 milioane de kilometri). În anul 2015 astronomii au descoperit că datorită apropierii de steaua gazdă, atmosfera acestei exoplanete se evaporă și formează o structură asemănătoare unei uriașe cozi cometare formată din hidrogen ce se întinde pe ~14 milioane de kilometri în spatele planetei.¹

Sus: Reprezentare artistică imaginară a cozii cometare a exoplanetei GJ436b

Această coadă se formează prin disiparea atmosferei planetei de către radiația intensă a stelei gazdă Gliese 436

Jos: Reprezentare artistică imaginară a cozii cometare a exoplanetei GJ436b de-a lungul orbitei

Credit imagine: NASA, ESA, STScI și G. Bacon

Link pagină sursă: https://esahubble.org/news/heic1515/

Reprezentare video imaginară a tranzitului exoplanetei GJ436b și a cozii ei cometare

Credit: NASA, ESA, STScI, Martin Kornmesser (ESA/Hubble), ID video heic1515a din 24 iunie 2015

Link pagină sursă: https://esahubble.org/videos/heic1515a/

Observarea fenomenului s-a realizat folosind telescopul BD4SB-T025 din cadrul Institutului Astronomic al Academiei Române operat de colegii noștri de astroclub Daniel Berteșteanu și Marcel Popescu. Raportul observațional a fost trimis către baza de date Exoplanet Transit Database unde alături de celelalte observații vor permite detectarea raportului O-C (observat minus calculat) între predicția de tranzit observată și cea calculată. Acest tip de observații sunt necesare pentru determinarea precisă a orbitei și pentru detecția eventualelor perturbații care pot sugera prezența altor planete în acest sistem.

O reprezentare 3D interactivă a sistemului GJ436b poate fi accesată la linkul următor:

https://exoplanets.nasa.gov/exoplanet-catalog/6534/gj-436-b/

Bibliografie:

¹ D. Ehrenreich, V. Bourrier, P. Wheatley, A. Lecavelier des Etangs în „A Giant Comet-like Cloud of Hydrogen Escaping from the warm Neptune-mass Exoplanet GJ 436b”, Revista Nature volumul 522 (7557), pag 459–461, 25 June 2015, abstract disponibil la linkul următor:

https://www.nature.com/articles/nature14501)

Autori Daniel Berteșteanu și Marcel Popescu