Nebuloasa Lebăda – M17 de Mihai V. Barbu și Sabina Roșu

Galaxia Centaurus A, o galaxie activă de Cristian Suciu
iunie 23, 2025
Un obiect interstelar (3I/Atlas sau C/2025)N1 observat de Tiberiu Savin
iulie 4, 2025

Nebuloasa Lebăda – M17 de Mihai V. Barbu și Sabina Roșu

Data publicării: 1 iulie 2025

O călătorie printr-un cuib de stele în formare

În vastitatea cerului, acolo unde constelația Săgetător își întinde brațele cosmice, strălucește nebuloasa Lebăda – cunoscută drept Nebuloasa M17, Swan sau Omega. Pentru noi, povestea astrului începe cu o luminoasă împletire de praf și gaze, în care stelele tinere își croiesc drum spre viață.

O capodoperă de formă a emisiei hidrogenului alfa

M17 este una dintre cele mai masive și strălucitoare regiuni H II din Calea Lactee, aflată la aproximativ 5 500 de ani-lumină distanță. Cu un diametru estimat între 15 și 40 de ani-lumină, această nebuloasă apare conturată de un “șevalet” cosmic, modelat de vânturile stelare intense și radiația ultravioletă emanată de stelele sale tinere.

O împletire de nume și forme

Nebuloasa poartă numeroase alinturi – Swan (Lebăda), Omega, Horseshoe (Potcoava), Checkmark și chiar Lobster (Homar) – fiecare nume încercând să surprindă o fațetă a ansamblului ei magnific. John Herschel, în 1833, a remarcat asemănarea cu litera grecească Ω, iar apoi „Swan” i s-a potrivit ca o sentință vizuală: un gât elegant, un zbor spre stele.

Stele tinere, intrigi cosmice

În inima M17 se ascunde unul dintre cele mai tinere roiuri stelare cunoscute: la doar ~1 milion de ani, stelele abia încep să-și dezvăluie prezența înaintea ochilor astronomilor, fiind adesea mascate de nori groși de praf. Praful și gazele sunt modelate de radiația intensă, formând faimoasele valuri fluide, cascade de lumină roșiatică și verzuie – un tablou al chimiei cosmice în care hidrogenul, oxigenul și sulful dansează împreună.

Geometria formelor și dansul stelelor

Relieful fracturat al nebuloasei, cu “valurile” și “vârfurile” lor sculptate în 3D, este rezultat direct al radiației înfrigurate care absoarbe și luminează hidrogenul rece, evaporând marginile norilor gigantici – un fenomen care poate declanșa formarea de noi stele.

De la observator la ocular

Magnitudinea aparentă ~6 face din M17 o țintă accesibilă binoclurilor sau telescoapelor de amatori. Poate fi surprinsă în aceeași regiune cu M16 și M18, oferind observatorilor o splendidă îmbinare de regate stelare pe cerul de vară.

Date tehnice – captura fotografiei

Locul observațiilor: comuna Moldova Sulița, Județul Suceava, Bucovina, România

Calitatea cerului: SQM 21.88

Telescop: Richie-Chretien 8” ( 20,32 cm diametru și o focală de 1624mm)

Montura: iOptron CEM60

Camera: QHY 294C

Filtru: Antlia ALP-T 5nm

Expunere 120 secunde cu ghidaj prin OAG, ZWO 220MM

Timp total de expunere: 2 h 4 min.

Cadre de calibrare: flats, darkflats, darks

Procesare: Pixinsight

Autori: Mihai V. Barbu și Sabina Roșu, Astroclubul București, România.

0

Montura: iOptron CEM60

Camera: QHY 294C

Filtru: Antlia ALP-T 5nm

Expunere 120s cu ghidaj prin OAG, ZWO 220MM

Timp total de expunere 2h4min

Cadre de calibrare: flats, darkflats, darks

Procesare: Pixinsight

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *