Data publicării: 24 noiembrie 2025

Așa cum am menționat în articole anterioare, colegul nostru Ivo Dinev a construit un observator astronomic, comandat de la distanță, prin internet, în locația Alfatar din Bulgaria și cu sprijinul Astroclubului București.

În interiorul acestuia, Ivo ne găzduieste cu un instrument al Astroclubului București.

În luna august am început demersurile pentru a înregistra oficial acest observator la Uniunea Astronomică Internațională.

Pentru acest lucru trebuia să observăm șapte asteroizi de magnitudine cel puțin 14 și cel puțin unul dintre aceștia să fie Near-Earth Asteroid (NEA), și pentru fiecare asteroid trebuiau făcute observații în două nopți diferite.

Am utilizat astfel site-ul „What’s observable” de la NASA (https://ssd.jpl.nașa.gov/tools/sbwobs.html) pentru a ne alege o serie de asteroizi vizibili din locația noastră, iar apoi ne-am folosit de serviciul de efemeride pus la dispoziție de site-ul Minor Planet Center pentru a obține coordonate precise pentru fiecare asteroid în parte pe parcursul a trei nopți.

Planul nostru includea să facem observații în trei nopți diferite (de vineri până duminică), opt asteroizi în prima seară, aceeași opt asteroizi în a doua seară, și în a treia seară observații adiționale pentru asteroizii ale căror observații au avut probleme în oricare din primele nopți. Am ales opt asteroizi pentru a avea o marjă de eroare, iar patru dintre ei erau NEA.

Observațiile au fost efectuate cu succes, duminică seara fiind nevoie să refacem observațiile doar la un singur asteroid care în prima seară era poziționat fix în fața unei stele și nu putea fi observat. Luni dimineața, mai exact pe data de 11 August 2025, am trimis toate cele șaisprezece observații către Minor Planet Center și am trimis și un formular prin care solicitam să ni se atribuie un cod de observator.

Eram destul de optimiști și asteptam cu nerăbdare răspunsul. Câteva ore mai tărziu a venit și răspunsul de la MPC și ne-a lovit dezastrul. Noi am studiat procesul de obținere a codului de observator în perioada de sfârșit a lunii iulie, iar unul din membrii noștri a obținut un astfel de cod pentru observatorul sau local pe data de 28 iulie. Însă, pe data de 29 iulie cei de la Minor Planet Center au schimbat regulile și noile cerințe erau să se facă observații la zece asteroizi, toți de tip NEA, și magnitudine cel puțin 16.

Ne-am cerut scuze și am promis că refacem observațiile astfel încât să respecte noile reguli, iar cei de la MPC au înțeles că a fost doar o confuzie cauzată de faptul că noile reguli au fost introduse foarte recent. Deoarece seria noastră inițială de observații includea deja patru asteroizi NEA care aveau magnitudine mai mare de 16 ne-au comunicat faptul că ne vor accepta cererea dacă mai trimitem observații la încă trei asteroizi care să respecte noile reguli.

Fiind totuși hotărați să respectam noile reguli, noi am făcut un plan similar cu primul plan pentru a observa încă șase asteroizi care să respecte aceste noi reguli. Din păcate vremea nu a vrut să ne mai fie favorabilă așa că a trebuit să așteptam până pe data de 27 August pentru a putea pune în aplicare acest nou plan de observații. Din păcate nu am reușit să observăm decât cinci din cei șase asteroizi, așa că a trebuit să ne folosim de îngăduința administratorului de la Minor Planet Center (care ne ceruseră doar trei). Am trimis observațiile la acești cinci asteroizi (observați în două seri diferite, 27 și 28 August 2025) și am primit răspunsul că cererea noastră a fost acceptată și am primit codul S47.

Ca parte a acestei cereri a trebui să dam și un nume observatorului, și noi în cadrul clubului am ales numele AlfaStar.

2001 SL9

Lista completa de observații la asteroizi folosind acest observator se poate găsi aici: https://newton.spacedys.com/neodys/index.php?pc=2.1.2&o=S47&ab=0

Câteva detalii tehnice pentru a face observații:

1. Timpul de expunere al imaginilor a fost ales după formula seeing * 60 / viteza_asteroid. În această formula viteza_asteroidului este exprimată în arcsecunde pe minut, și scopul ei este să ne ofere un timp de expunere în așa fel încât asteroidul nostru să se miște mai puțin decât seeing-ul în timpul unei expuneri. Noi pentru seeing am ales valoarea de 2 arcsecunde, astfel că în timpul unei singure expuneri asteroidul să nu se miște mai mult de 2 arcsecunde.

2. Distanța față de Lună. Atunci când am făcut planul de observații am planificat în așa fel încât zona în care se afla asteroidul să fie la cel puțin 30 de grade depărtare de Lună, pentru a mai preveni din poluarea de lumină, în special în serile cu Lună plină.

3. Altitudinea obiectului. Tot ca parte din planul observații am ales ora la care să observam obiectul în așa fel încât obiectul nostru să se afle la o altitudine cât mai mare pentru a minimiza cantitatea de atmosfera prin care lumina asteroidului trebuie să treacă pentru a ajunge la telescopul nostru.

4. Sincronizarea timpului. Pentru a putea raporta cât mai precis poziția asteroidului avem nevoie și de o metodă de a putea sincroniza ceasul calculatorului cât mai precis. Pentru a face acest lucru noi am folosit softul Dimension4, însă acest lucru se poate face și prin a face observații la o serie de sateliți GPS.

5. Noi am ales asteroizi cu magnitudinea cuprinsa în intervalul 17-19.

– De ce nu 16? Asteroizi au o luminozitate variabila în funcție de mai multe factori (rotație, unghi fata de soare etc.), daca am alege un asteroid cu o magnitudine estimata de fix 16, riscam că în funcție variabilitatea lui magnitudinea reala să scadă sub 16, și nu știm daca astfel de observații ar fi fost acceptate sau nu. Am preferat să mergem pe varianta mai sigura.

– De ce nu mai mult de 19? Cerințele Minor Planet Center sunt construite mai mult pe ideea de a observa o cantitate mare de asteroizi, decât spre a observa asteroizi depărtați puțin luminoși. Noi am dorit să putem observam toți asteroizii într-o singura noapte, astfel să putem realiza toate observațiile necesare în două trei nopți. Pentru a putea face acest lucru am alocat pentru fiecare asteroid un interval de 30 de min în care acesta să fie observat. Din acest motiv deși la punctul 3 am încercat să maximizam altitudinea asteroidului în timpul observației, am evitat observațiile în care asteroidul trecea pe la meridian, pentru a evita procesul de meridian flip care ar fi pierdut ceva timp. De altfel am încercat să ținem toate observațiile în direcția est, tocmai pentru a minimiza timpul necesar telescopului pentru a se mișca de la un asteroid la altul.

2003 MT2

Observațiile au fost procesate folosind softul Tycho Tracker.

Membrii Astroclubului București care au contribuit la acest demers sunt: Tiberiu Savin, Mihai Barbu, Adrian Voinic și Ivo Dinev.

Text de: Tiberiu Savin, Astroclubul București, România.